George Ivascu sufla in lumanarile tortului de la Metropolis

Am fost placut impresionat de raspunsul dat de George Ivascu in cadrul unui interviu despre Teatrul Metropolis ce impliniste in scurt timp 2 ani de existenta. Se referea la munca, la modul in care vedem noi munca, noi romanii.
Genetic noi o definim "scarbici", si de putine ori ca un lucru extraordinar ce ni se intampla; faptul ca avem ce muncii, faptul ca putem muncii si faptul ca ne putem astfel trai viata, intr-un mod decent.
Tine de noi, de alegerile noastre pana la urma. De motivatia interioara ce ne face sa zambim cand venim de la munca si sa fim mandri de ce am realizat. Dar, din pacate multi dintre noi ne limitam sa ne plangem soarta alegerilor noastre, gresite(sau nu) si sa spunem ca mergem la "scarbici". Totusi, soarta noastra sta in mainile noastre intr-o masura mai mare sau mai mica. Ne putem schima scarbiciul.

Va prezint citatul din interviu:

Reporter: Puneţi succesul teatrului pe seama selecţiei bune a pieselor, pe seama actorilor valoroşi, a ambianţei...

George Ivaşcu: Pe seama viului. Ştiţi, problema e cât de viu este un lucru sau cât de anchilozat. E ca diferenţa dintre supermarket şi alimentara aceea veche. Te duci la alimentară şi vânzătoarea e supărată că îi ceri ceva...Noi încă nu am învăţat să zâmbim. Noi, românii, suntem supăraţi că suntem la muncă. Pentru mine există o diferenţă clară între salariat şi angajat.